fbpx

Atragi ceea ce nu ai iertat niciodată.

De ce?

Pentru că acolo am pus suflet și e timpul să ni-l luăm înapoi. Dacă nu, oricum sufletul vrea să se vindece și te va duce astfel exact acolo unde experiențele îi vor oferi această oportunitate. Iertarea nu este capacitatea minții de a te elibera de ură, ci puterea inimii de a accepta ceea ce mintea nu vrea. Rolul minții este să judece din perspectiva ei cum ar trebui să privești o experiență. Dar dacă această experiență este deja consumată și ea nu-ți aduce beneficii de ce ți-ai mai asculta mintea?

Cu siguranță nu te-au durut niciodată gândurile. Tot ce te-a durut vreodată a fost sufletul. Așa că această treabă este despre suflet. Poți să te gândești cât vrei cum să ierți. O să vezi că doar simțurile îți vor oferi asta. Îți vor oferi. Da. Pentru că iertarea e despre tine. Nu despre familie, nu despre părinți, nu despre copii, nu despre prieteni, nu despre colegi ci mai întâi despre tine. Apoi și despre ei. Și acest lucru este acoperit de evidența faptului că tu livrezi ceea ce ești. Iar dacă vrei să livrezi oamenilor fericire trebuie să simți asta. Dacă vrei să livrezi oamenilor iertare trebuie să simți asta.

Oamenii nu te urâsc. Oamenii își urăsc propriile frustrări pe care le văd mai ușor în alții. Și tu și eu și toți facem la fel. Oamenii se îndreaptă exact acolo unde sufletul se simte bine. Dar dacă tu i te opui vei trezi minții argumente care să-și justifice înțelegerile.

  • Nu pot să-l iert pentru că….., spuse mintea.
  • Dacă l-aș ierta m-aș elibera, spuse inima.
  • Ești fraieră? Ai uitat cât ai investit acolo?
  • Nu, n-am uitat. Dar am investit ceea ce am avut de oferit atunci. Acum e timpul să recuperez acea investiție. Dar tu nu mă lași. Pentru că vrei ceva în schimb care să-ți valideze inteligența. Dacă m-ai lăsa să iert am câștiga amândoi. Eu libertatea de a simți în continuare, iar tu libertatea de a gândi noi perspective. Și am merge la braț împreună, i-a răspuns inima.
  • Te dai la mine?
  • Vrei nu vrei, legea firii spune că trebuie să trăim împreună pentru toată viața. 

 

Într-un studiu efectuat la Harvard și început în anii 1900 oamenii care erau spre sfârșitul vieții au fost întrebați ce a contat pentru ei. Răspunsul a fost despre familie și prieteni. Despre oamenii din viața lor. Despre amintirile cu oamenii. Despre conexiunea cu ei.

Într-un final toți suntem suma amintirilor la care renunțăm sau nu. Și aceste amintiri sunt croite în jurul sufletului.

De unde începe iertarea? De la părinți, de la copii. Din familie. Acolo învățăm ce, cum, unde, cu cine și de ce să trăim. Copii fiind absorbim informații dintr-o realitate aplicabilă acelor vremuri. Dar noi trăim o altă realitate. Convingerile vechi poate nu mai sunt de actualitate. Dar dacă nu privim obiectiv acest lucru, s-ar putea să căutăm motive (și suntem artiști) să justificăm aceste convingeri. Banu-i ochiul dracului este de actualitate doar dacă ceea ce te face fericit este să stai în fața televizorului și să te uiți la alții cum merg în vacanță în Maldive. Cu siguranță adevărul tău interior vrea acest lucru, dar convingerile pe care alții ți le-au inoculat te vor face să-i înjuri pe acei oameni. Ăsta e doar un exemplu.

În acest sens, asumarea propriei identități trezește după sine faptul că fiecare esperiență/persoană obiect etc. are propria identitate. . Poate ți se pare exagerat dar un scaun creat de noi rămâne tot un scaun chiar dacă noi ne ridicăm și plecăm. El nu-și pierde identitatea. Un incendiu rămâne incendiu, o ploaie rămâne ploaie, un om rămâne om, un scaun rămâne scaun chiar dacă ne convine sau nu. Și perspectiva mea asupra acestor lucruri este că toate acestea nu ne aparțin. Poate, dacă vrei, sunt doar în trecere prin viața noastră.

Eu am înțeles treaba asta când acum mulți ani cineva mi-a spus: Băiatu? Atâta timp cât eu te plătesc faci ce vreau eu. Sau mai e una faină: Eu te-am făcut eu te omor. Mda, asta înseamnă în capul vostru că eu vă aparțin. Pe bune?

La nivel mental suferința trezește tot felul de întrebări la care nu avem răspuns. Tot ce ne dorim este să înțelegem. Acest a înțelege este în strânsă legătură cu eliberarea de tot felul de emoții negative. Și are legătură cu iertarea.

Mama m-a certat toata viața și sunt supărat pe ea. Dacă înțelegem că mama a avut și ea traumele ei poate ne trece supărarea și vedem doar dragostea necondțtionată ce ne-o poarta.

Am fost părăsit și sunt tare trist/tristă. Dacă înțelegem că fiecare om își caută propriul drum astfel încât să fie fericit, inclusiv tu, poate nu mai suferim atât.

Dar atât poate mintea. Să înțeleagă.

Gândește-te că atunci când spui NU POT SĂ sună a neasumare. Nu poți și gata. Dar, atunci când acest NU POT SĂ se transforma în POT SĂ NU apare un dram de responsabilitate în viața ta. Sau pe scurt: NU POT pentru ca așa vreau eu, dar daca vreau eu  POT. Și POT pentru că cred că POT.

 

Dar cum iertăm? Păi rugăm mintea să ne lasă o oră în pace, timp în care lucrăm cu sufletul. Așa că te rog să te apuci de munca cu tine continuând frazele de mai jos.

  1. Eu sunt cel/cea care îl/o consideră pe….. răspunzător pentru…….
  2. Eu sunt cel/cea care……
  3. Eu nu simt iubire față de…..pentru că…..
  4. Sunt supărat pe mama/tata pentru că….
  5. Sunt recunoscător față de mama/tata pentru…..
  6. Ce aș câștiga din punct de vedere emoțional dacă aș ierta?
  7. Ce aș pierde din punct de vedere mental dacă aș ierta?
  8. Cine aș fi dacă m-aș elibera de toată energia negativă?
  9. Mă poate ajuta iertarea în acest sens? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? (să ai în vedere punctele 6,7)

Dacă te-a ajutat acest exercițiu mi-ar plăcea să-mi spui cum. Te aștept pe www.cristigrosaru.ro să povestim.

Mulțumesc.

Articol scris de: Grosaru Cristi

Lasă un răspuns