fbpx

Cum Te Poate Învăța Un Patruped Ce Să Faci Cu Pasiunea Din Tine

Pe pista de alergare de pe hipodromul din Newcastle, pur sângele meu englezesc șchiopăta chiar când intrase în ultima linie dreaptă. Imi vedeam ultima sută de mii de lire cum se ducea pe apa sâmbetei. Molly, căci așa o chema pe iapa mea, parcă imi căuta privirea simțindu-se oarecum vinovată de ceea ce va  urma să se întâmple. Potcoava blestemată părea să ne afunde pe amândoi. Molly urma să fie vândută, iar eu urma să-mi declar falimentul. Cu o ultimă tresărire parcă de orgoliu, Molly a mea trecuse peste durerea ce-i cuprinsese tot corpul și câștigase cursa nesperat. Brusc un sentiment de vina îmi invadă corpul. Preferasem un câștig de 500000 de lire în detrimentul unui cal ce valora 2 mi.l de dolari. Imi băteam joc de o viată alegând să pariez deși știam de problema cu potcoava.

Intâlnirea cu Molly m-a cutremurat, plină de sânge și șchiopătând  își pusese capul peste pieptul meu în semn de afecțiune. Ochii mari și sticloși imi transmiteau dragostea ce mi-o purta. Știa că este cel mai prețios cal pe care l-am avut pâna în acel moment. Și nu voia să mă piardă, și nici eu pe ea. Am realizat acest lucru când o rază de soare îi lumina splendida siluetă maronie. Atunci am văzut-o în tot ceea ce însemna pasiunea pentru cai. Mi-am adus aminte cât de speriată era când am cumparato. Mi-am adus aminte când pentru prima dată și-a pus capul pestre umarul meu.

Dar în tot acest timp sângele îi curgea în continuare. Mi-am dat seama că trebuie să-l contactez pe John Smith cel mai bun specialist în medicină veterinară din Marea Britanie, absolvent al prestigiosului institut veterinar din Oxford.  După întâlnirea cu el aflasem că doar 7,9 procente dintre caii care avuseseră acest gen de accident mai puteau reveni in cursa. Și doar 2,7 la sută dintre ai au avut și rezultate.  Iar tratamentul se întindea pe o perioadă de șase luni. Eram intr-o dilemă, ce să fac cu Molly? Costurile tratamentului se ridicau la 274604 de lire, dar acest lucru nu-mi garanta reușita. Am ales să risc, doar era calul meu preferat.

A urmat un  tratament dureros pentru ea dar și pentru mine. Sufeream pentru suferința ei. Urmau șase luni de observare atentă, cu subsatnțe dintre cele mai periculoase. Printre ele și Neuxin, un medicament ce nu era indicat pentru caii de cursă, injectabil in fiecare dimimeata timp de 96 zile. Dar se pare că la acel moment era necesar. Apoi nutriția era atât de strictă încât nu credeam că un cal poate îndura atâtea. După 4 luni rana parcă începea să se vindece. Tratament medicamentos, nutriție, observare atentă, un specialist dedicat și multă dragoste. Se pare că aceștia erau pașii de care a avut nevoie Molly să alerge din nou.

După o alte de 3 luni de recuperare,  iată-ne din nou pe pistă. De data asta regalul de londonez. Își făceau apariția cei mai buni cai din lume. Noi primisem un wild-card datorită performanțelor avute anterior. Tot ce-mi doream era ca Molly să termine cursa, pariasem o liră. Asistam alături de regină și acest lucru era pentru mine un moment al naibii de emoționant. Tremuram din tot corpul. Molly mă căuta cu privirea. Parcă ne transmiteam  unul altuia fericirea de a fi din nou în luptă. Eram poziționat cu aproximativ 10 metri inainte de start.

Când a început cursa nici nu mai știu cum toată experiența prin care trecusem se condensase în acel final care pentru mine avea să fie o lecție pentru tot restul vieții. Molly era în frunte la o distanță considerabilă față de următorul cal. Nu-mi venea să cred. Nu-mi puteam stăpâni lacrimile. După atâta suferință, la prima cursă, prima victorie?

Dar nu, nu a fost să fie. Pentru că piciorul îi cedase din nou cu 100 metri  inainte de final. M-a privit in ochi,  și-a venit să-și pună capul peste umărul meu. Nu a câștigat cursa, dar a fost să fie cea mai mare victorie din viața mea. Am înțeles atunci că succesul nu poate fi cumpărat, dar poate fi atins  dacă îți educi pasiunea. Pentru că dragostea pentru ceea ce faci are nevoie de răbdare, de atenție, are nevoie să-i fii dedicat, căci este expresia ta de sine. N-ai văzut nici un cal stând la birou scriind un articol, nu? El doar aleargă.

Molly a murit cu doi ani mai târziu, într-un grajd dintr-un mic sătuleț de de la marginea orașului Edinburgh, acolo unde se născuse.

În final, te-aș întreba, care-i pasiunea ta și cum ți-o exprimi. Îmi poți lăsa un mesaj sau te poți abona mai jos la postările mele.

Mulțumesc, o zi frumoasă!

 

 

 

Articol scris de: Cristi Grosaru