Gândiți-vă că trebuia să mergeți la mare și părinții voștrii vă spuneau să nu intrați prea adânc în apă că s-ar putea să vă înecați. Apoi gândiți-vă când a-ți fost în tabără la munte, din nou a-ți fost atenționați să nu cumva să faceți vreo prostie că s-ar putea să vă loviți când vă dădeați cu sania.
Gândiți-vă că de cele mai multe ori când a-ți dorit să experimentați ceva nou, cineva avea grijă să aveți grijă să nu pățiți ceva. Cei pe lângă care a-ți crescut au avut mare grijă să vă planteze temerile lor, prin cele mai absurde șiretlicuri. Pentru că de fiecare dată ei știau ce-i mai bine pentru tine.
Chiar dacă nu vă plăcea salamul, trebuia să-l mâncați. Și dacă nu respectați ce trebuia să faceți erați pedepsiți. Și voi credeați că a-ți greșit cu ceva.Și uite așa a-ți primit din familie obiceiul de a avea grijă să nu cumva să faceți ceva greșit.
Și la un moment dat dați o lucrare de control pentru care v-ați pregătit poate o săptămână întreagă. Dar ce se întâmplă, chiar dacă lucrarea este aproape perfectă, chiar dacă meritați un nouă? Profesorul are grijă să sublinieze ce a-ți greșit. Și așa, zi de zi, an de an, cineva din sistemul educațional are grijă să vă aducă aminte că nu prea aveți voie să greșiți.
Și vine duminica și poate mergeți la biserică unde normal că popa vă aduce aminte că dacă nu respectați anumite credințe o să ardeți în flăcările iadului.
Și ce se întâmplă? Majoritatea stăm acum și ne gândim la ce s-ar putea întâmpla dacă greșim, dacă eșuăm.
Și totuși!
Dacă te uiți în această clipă în jurul tău, chiar în aceste momente când citești aceste rânduri, vei observa că tot ceea ce vezi a fost creat de cineva, vei realiza că până și scaunul pe care stai a fost mai întâi visat de cineva. Asta înseamnă că chiar dacă cineva ne-a învățat să nu credem în potențialul nostru, există altcineva care să vină și să ne contrazică acest lucru.
Dacă crezi cu adevărat în visul tău acesta va deveni realitate pentru că visul este cel mai real lucru.