Cart 0
No products in the cart.

De la dezvoltare la abureală personală nu este decât un pas. Cum așa?…Păi fii atent.

Participi la o grămadă de cursuri, citești o sumedenie de cărți, ai cel puțin un mentor și totuși ceea ce simți cu privire la viața ta e o stare de neputință. Stare care se transformă în frustrare, care la rândul ei se transformă în furie. O furie pe care o îndrepți spre cei de la care ai primit informația, spre tine poate, pentru că ai ajuns să te consideri un bou care nu e bun de nimic, spre toți cei care o ard sus și tare cu dezvoltarea personală.

Te gândești apoi că mai bine nu te apucai de citit, că mai bine nu mergeai la nici un seminar, că mai bine nu dădeai banii pe nu știu ce cursuri tâmpite.

Dar înainte să împroști cu noroi în stânga și-n dreapta, să înjuri pe unul sau pe altul, mai bine te-ai întoarce un pic în timp și vezi ce naiba te-a determinat să te apuci de dezvoltare personală. Nu cumva vreo durere, nu cumva vreo suferință, nu cumva ai primit o lecție de la viață și nu erai pregătit pentru ea? Nu cumva te-ai apucat de acest lucru pentru că stăteai ca un puturos pe canapeaua îmbâcsită de tutun și murdară de pizza și așteptai să-ți pice toate din cer?

Ce crezi că te-a adus atunci acolo și aici acum?… Nu știi? Îți spun eu. Aceeași lipsă de acțiune, aceeași durere în… canapeaua pe care stai și citești aceste rânduri. Nu ai evoluat dacă ai mai multă informație, ai evoluat dacă aplici informația pe care o deții.

Cum ar fi să te apuci să faci măcar un exercițiu din cărțile pe care le-ai citi? Cum ar fi să recitești ce ai subliniat?…Ce? N-ai subliniat nimic? Hm, poate ți-ai notat într-o agendă niște idei…Nu? Nici asta? …. Tu chiar îți dorești să ai viața pe care o aveai înainte? 

Dacă da, atunci donează chiar acum cărțile pe care le ai în bibliotecă, poate așa cineva se va folosi de ele cum trebuie. Dacă nu, atunci întreabă pe cineva care are succes în ceea ce face, cum a ajuns acolo. Întreabă-l apoi dacă merită să muncești pentru visul tău.

Succes!