Cartea aceea era refugiul în care evadam de fiecare dată când femeia cu care trăiam își prelungea în mine tentaculele suferinței în care se scălda.
Când ridica tonul, mă uitam fix la carte și dădeam impresia că o ignor, însă pe dinăuntru eram un burete care absorbea tot.
Tot ce simțeam atunci era lama ascuțită și rece a anxietății. Ca de fiecare dată eram finalitatea frustrărilor Ginei. Când ajungea seara acasă alte și alte povești așteptau să mi se dezvăluie și sfârșeau cumva absorbite de insuficiența mea.
Camera tristă și plumburie, devenise prizoniera mirosului de mucegai emanat de covorul umed și murdar ce-o traversa de-a lungul. Era tabloul complet a ceea ce eram pe dinăuntru doar că era transpus în realitate. Vedeam ceea ce simțeam.
Toată această scenă se termina aproape de fiecare dată la fel, o ușă trântită, o sticlă goală de vodkă și o scrumieră plină completau imaginea verandei unde se muta după ce-și vărsa amarul pe mine.
Dar, în acea seară pentru prima dată luasem cartea care-mi era refugiu, în mână. Scrisă de dr. Nicholas A. Chirstakis un reputat specialist îm medicină și sociologie profesor la Harvard Medical School și de dr. James H Fowler un politolog cunoscut pentru studiul evoluției colaborării și economiei comportamentale în prezent profesor la University of California, Connected era câștigătoarea premiului Books for a Better Life.
Citeam de exemplu, că fericirea pe termen lung depinde în proporție de 50% de factorul genetic, 10% de circumstanțe și 40% de ceea ce gândim și facem și că ea se transmite pe baza regulii celor trei trepte de influență, conform căreia manifestarea unei emoții poate afecta inclusiv pe prietenul prietenului prietenului tău. Sau pe scurt, ceea ce simți poate fi transmis printr-o cunoștință altor două persoane pe care tu nu le cunoști.
După ce am răsfoit vreo două ore la carte, îmi devenise clar ce se întâmpla.
Gina trăia într-un mediu ostil. Spitalul de psihiatrie era oarecum scufundat în oceanul gri și vâscos al depresiei și tristeții. Chiar dacă era o femeie puternică, era afectată de trăirile și emoțiile oamenilor cu care venea în contact. Și mergând mai departe conform treptelor de influență, ea era afectată inclusiv de oamenii din jurul acelora pe care-i vedea aproape zilnic.
A doua zi seara hotărâserăm să ne vedem în locul unde mergeam odată. Era un local boem, pianul încânta prin acustica oferită iar pastele gătite de prietenul meu Genaro, un italian cu origini siciliene, erau minunate. Vinul parfumat completa tabloul unde Gina avea să afle ce se întâmplă de fapt. Îi povestisem tot ce-am citit în cartea pe care acum o răsfoia la rându-i.
Mai exact, aveam propriul nostru decalog, care ne-a ajutat sa fim mai prezenti in relația noastra, mai conectați unul la celalalt si mult mai implicați in propria noastra dezvoltare. Iată mai jos câteva dintre ele, sper să-ți fie de folos:
Sunt curios să-mi spui tu cum te simți când treci printr-o situație similară și cum gestionezi astfel de situații?
După ce ai terminat acest articol te invit pe www.cristigrosaru.ro să povestim mai multe. Pe lângă informațiile pe care le vei găsi aici, te voi întâmpina cu un cadou de bun venit. Este vorba de un ghid gratuit care te va ajuta să-ți observi mai atent comportamentul de-a lungul a 20 zile, astfel schimbarea pe care poate vrei să o faci să-ți fie mai ușoară.