”Mințile trebuie mai întâi amorsate pentru a fi convinse.”

O frază a cărei adevăr se mulează perfect pe modul de operare al mass-mediei. Cine nu se încadrează în acest tipar dispare mai devreme sau mai târziu. În ziua de azi, cu ajutorul canalelor media, în special cu ajutorul televiziunii, orice întâmplare, indiferent cât de nesemnificativă ar fi, ne este ambalată și livrată într-o cutie care rezonează cu extraordinarul. Cu siguranță, dacă faceți un mic exercițiu de imaginație, vă puteți aduce aminte de impactul pe care la avut asupra dumneavoastră o știre negativă. Ce-ați simțit atunci? Cum ați recționat? Ce concluzii imediate ați tras fără să verificați mai întâi dacă știrea este adevărată sau falsă?

Vă propun un mic moment de luciditate. Care dintre cele două experiențe este mai  impactantă pentru voi? Prima oară când copil fiind, ați căzut de pe bicicletă și v-ați julit la picior sau știrea că undeva, poate la o mie de kilometri depărtare o persoană necunoscută a fost atacată de o altă persoană dar care după cum ni se comunică se pare că ar fi un terorist? Care dintre cele două credeți că ar vinde mai bine? Cu siguranță cea de-a doua, chiar dacă mai dureroasă poate ar fi fost prima.

Ce vreau să transmit nu are legătură cu cei care vând informația, ci cu cei care o cumpără.

Cu noi, cei care suntem bombardați zilnic cu mii și mii de știri negative. Ni se livrează astfel o lume violentă, ni se spune că pericolul este la tot pasul, ni se aduce aminte zilnic prin mii de reclame cât de bolnavi putem fi. Cu alte cuvinte ne este pictată pe creier frica. Cred că dacă frica ar fi o persoană, s-ar minuna de ea cât de mult a evoluat.
Dar haieți să vedem cum acționează creierul în acest caz.

Se știe faptul că emoțiile sunt generate de gânduri. Iar gândurile sunt la rândul lor generate de informațiile pe care le percepem. Fiecare om deține un filtru personal construit pe baza experiențelor senzoriale: văz, auz, gust, simț tactil și miros.  Intr-un final acest filtru generează harta mentală formată din convingeri, sentimente, imagini, sunete sau trăiri anterioare. Astfel cu cât percem mai des o informație cu atât tindem să credem că ea este adevărată. Și convinși fiind de un lucru ne trezim cuprinși de emoția care să-l argumenteze.
Pe scurt, frica este emoția care respectă întocmai gândurile pe care le avem. Se știe că această frică are o rezonanță vibrațională scăzută. În cartea sa Putere versus Forță, David R. Howkins a scalat frica pe o scară de la 0 la 1000, ca fiind la 100. Unde pe cea ma jos treaptă este rușinea care este scalată la 20, iar cea mai de sus este iluminarea scalată între 700 și 1000. La nivel mondial umanitatea este scalată undeva sub 200, unde la 200 este curajul.

Cum putem creste această vibrație?

Aparent foarte simplu. Meditația, muzica, cititul, altruismul au rolul de a ridica această frecvență. De asemenea exercițiile de respirație sunt un excelent mod de a urca pe scara conțtiinței. Atenție însă! Mulți iți vor spune că e musai să iubești sau să folosești compasiunea. Nu cred că poți face asta având o vibrație scăzută. Rușinea, apatia, depresia, tristețea nu sunt tocmai stările prin care îți poți exprima iubirea.  Poți ajunge la iubire și compasiune doar prin muncă personală, pentru că acestea se află și ele pe anumite trepte conștiință.
Dacă fiecare dintre noi ar munci puțin la propria persoană, atunci cu siguranță frica și-ar avea rostul ei. Ne-ar atenționa să fugim atunci când suntem în fața unui urs, ne-ar spune că nu e bine să stai în fața unui tren oricât de iubitor ai fi, ne-ar spune că nu a bine să bei spirt, indiferent câtă compasiune ai avea.

Haideți să facem din frică un partener care să ne țină în viață sănătoși, nu un dușman care să ne ucidă.

Cât despre mass-media, haideți să nu-i mai lăsăm să ne adoarmă.