Când te identifici cu mintea, vei căuta în locul greșit propria ființă. Dacă vei găsi în rațiune un răspuns despre cine ești, nu ai făcut altceva decât să-ți pui singur o etichetă. Nu ai făcut altceva decât să-ți pui singur o limită.

Pentru ca să fii cineva, trebuie să știi un singur lucru; să știi cine ești înseamnă înainte de toate să-ți cunoști sufletul, să-ți cunoști esența.

Cine ești tu este legat întotdeauna de ceea ce simți, nu de ceea ce știi. De aici și confuzia lui, ”cine sunt eu cu adevărat”. Ești cu adevărat ceea ce simți, nu ceea ce știi.

Ești cum te simți dimineața când te trezești, ești cum te simți seara când pui capul pe pernă, ești acel zâmbet pe care-l arăți cuiva care te întreabă cine ești tu cu adevărat (deși fie vorba între noi nu o să te întrebe nimeni acest lucru). Tot ceea ce știi este doar o unealtă spre cine ești.

Folosește această unealtă pentru tine nu pentru altcineva. Dacă o folosești pentru altcineva atunci nu vei fi decât un …………, adică exact ce gândești despre tine că ești și nu are legătură cu sufletul tău.