De ce tu?
Pentru că ai puterea să realizezi ceea ce încă nu crezi că poți realiza.
& Și această neîncredere în tine este de fapt judecata pe care o accepți din partea celorlalți.nbsp;
O să-ți spun ceva care să te motiveze; nimănui dintre cei care te judecă nu-i pasă de tine. Tot ceea ce judecă alții la tine, in viata lor poarta numele de neputintă. Vor să te pună pe aceeasi treapta cu neputinta lor, pentru a-și accepta incapacitatea. E mai ușor pentru ei această perspectivă. E mai ușor decât să evolueze. Oricum este cel mai simplu mod de a muri. Pentru ei.
Așa că măcar odata în viață ta asumă-ți propria existență, pentru că nimeni dintre cei cu care interacționezi nu adoarme cu gândurile tale.
Poate te intrebi de ce tu trebuie sa treci prin toate astea?
Există patru factori care-ți judecă ființa; familia, școala, biserica, prietenii. Niciunul dintre ei nu-ți cunoaște însă potențialul. Își dau doar cu presupusul; familia îți spune ce-ar trebui să faci în viață, prietenii îți arată cum ar trebui să-ți petreci timpul liber, școala iți arată ce-ar trebui să știi, iar biserica îți spune în ce ar trebui să crezi. Ori, orice lucru care trebuie, te face sclavul acelui lucru. El nu-ți acordă nici un fel de libertate pentru că trebuie și cu asta basta.
Însă a venit vremea să pui punctual pe I și să afli că bucata de carne se taie în două nu pentru că așa vrea nu știu care bucătar, ci pentru că nu încape în tigaie.
Te și văd la optzeci de ani dând sfaturi despre viață:
- faceți ce vă spune școala
- faceți ce vă spune familia,
- faceți ce vă spun prietenii,
- faceți ce vă spune popa,
- că doar e despre viața lor, nu despre a voastră…
Sau?
