Romantismul mare problema .

Am cunoscut bărbați în ședințele mele de coaching care aveau o mare problemă: ”erau prea romantici” Drept consecință m-am hotărât să scriu un articol despre ”problema lor”.

Deci.

Cunosc bărbați care nu știu să cucerească o femeie decât cu o trandafir în mână, care au curajul să-i transmită dimneața un mesaj de genul: să ai o zi frumoasă! Cunosc bărbați care știu că-ntr-un restaurant intră înaintea femeii, care fără a fi maeștrii în seducție încearcă să ofere tot ce au ei mai bun, cărora le tremură vocea când privesc în ochii unei femei, căci f… mama măsii, ăsta e firescul unei îndrăgostiri.

Dar voi rufelor (am greșit, am vrut să scriu fufelor) care vă regăsiți în aceste rânduri, ce naiba faceți? Vă acoperiți cu imaginea falsă, umplându-vă de ridicol. Râdeți de cei care țin în mână un trandafir, pentru că e un fraier. Vă bateți joc de un astfel de om pentru că nu-l interesează unghiile voastre de potârniche beată.

Care credeți voi că are mai mult curaj, un bărbat care trece cu un trandafir în mână printr-o piață întreagă plină de terase sau unul care se epilează?

În caz că nu știați ce se întâmpă cu voi vă invit să citiți mai departe, dacă vă ține…..

Plăcerea voastră îndreptată spre șmecheri nu înseamnă altceva decât decât lipsa voastră de încredere în propria persoană. Și acest lucru se confundă cu incapacitatea voastră de a vă aprecia la adevărata valoare și cu dorința voastră de a fi apreciată de acel respectiv smardoi, pe care voi în nimicnicia voastră  îl catalogați drept bărbat.

Cum ar fi ca de mâine acel smardoi să vă aprecieze, să vă aducă flori, să vă facă complimente, să se poarte ca un gentleman. Ce ați face? …….. Nu știți?….. L-ați părăsi, pentru că voi căutați pe cineva care, nu să vă aprecieze ca om, ci să vă valideze acel sentiment de nesiguranță.